În cuplu, banii sunt un mijloc de control și de dominație din partea celui care are mai mulți. Banii reprezintă modul cel mai la îndemână pentru impunerea propriei voințe. Situațiile legate de bani care provoacă violență sunt fără număr. Ies în evidență două tendințe extreme pe care le-am trăit sau observat cu toții, într-o măsură mai mare sau mai mică și în diverse forme:
- Bărbatul sau femeia își asigură autoritatea copleșindu-și partenerul cu cadouri scumpe pe care acesta trebuie să le afișeze, consolidând astfel imaginea de succes a donatorului; pe scurt, își cumpără partenerul. La schimb, îi cere să fie complet disponibil și supus. Partenerul redus la pasivitate este obligat să fie fericit și recunoscător pentru că i se oferă atât de mult.
- Atitudinea opusă, ale cărei obiective sunt însă identice, presupune ca bărbatul sau femeia să-și priveze partenerul de bani, conștient sau inconștient, să-l înfometeze simbolic, oferindu-i bani cu picătura și niciodată la prima solicitare. Această atitudine îi provoacă celui care o adoptă un sentiment de putere și de proprietate și îl face pe celălalt să plătească pentru numele adoptat, pentru alianță, pentru statut, pentru modul de viață, constrângându-l să fie permanent în rolul celui care solicită de pe o poziție inferioară.
Între aceste două atitudini, există și situația bărbatului generos care își cumpără libertatea și scapă de vinovăție făcând cadouri extrem de costisitoare soției sale de fiecare dată când își vizitează amanta. În acest fel își cumpără liniștea interioară.
Punerea banilor la comun poate duce la relații absurde în care domină excesul, ciclul dorință-dragoste preschimbându-se într-o relație marcată de ură și dominată de socoteli interminabile făcute în comun.
Pentru a avea o relație armonioasă cu banii în cuplu și pentru a nu multiplica micile compromisuri tacite, dar insurmontabile pe termen lung, puteți lua câteva măsuri simple și de bun-simț:
Ce este nevoie să faceti:
- Împărțirea cheltuielilor căminului – un proces simplu și dezirabil – în funcție de posibilitățile fiecăruia, împărțire care să fie revizuită periodic, dar nu frecvent și care să presupună un virament bancar lunar sau semestrial într-un cont stabil și care nu este pus la îndoială;
- Evaluarea patrimoniului comun, dacă el există, alegerea unuia dintre parteneri pentru a-l gestiona, cu încrederea că va face acest lucru cu grijă, în funcție de competențele sale, astfel încât cuplul să se poată întreține, negociind modalitățile în care se face acest lucru.
Ce nu este nevoie să se spună:
- Dar ce D-zeu faci cu toți banii pe care ți-i dau?
- Arată-mi facturi pentru toate cheltuielile gospodărești și personale
- Cere-mi bani atunci când ai nevoie.
- Ești incapabil(ă) să gestionezi bugetul. Așadar, eu voi fi cel (cea) care hotărăște de acum încolo ce este necesar pentru gospodărie, pentru copii, pentru vacanțe.
- Îți câștigi singur(ă) traiul, dar mă întreb ce faci cu toți banii ăia. Ești cheltuitor(-oare), vanitos(-oasă) și egoist(ă) când faci cumpărături. Nu te gândești deloc la cămin.
Ce este nevoie să spui:
- Dacă ai vreo problemă legată de bani, hai să vorbim, dar să nu discutăm zilnic pe tema asta, ca să nu reducem raporturile noastre cotidiene la acest subiect.
- Te ascult când ai nevoie, așa cum și tu mă asculți pe mine atunci când e vorba de bani, și gestionăm amândoi veniturile noastre cu fluctuațiile lor, atât pozitive cât și negative
- Voi împărți cu tine veniturile mele dacă și tu vei face la fel cu ale tale, depunându-le într-un „coș comun”, după ce am oprit fiecare dintre noi o mică parte pentru nevoile personale.
Tirania domestică și hărțuirea psihologică pe tema banilor în familie sunt insuportabile pentru cei care sunt expuși la astfel de situații. Dacă celălalt reușește să înțeleagă și să accepte suferința partenerului, atunci este preferabil un dialog care să vizeze salvarea relației – cu condiția de a se evita acuzațiile și plânsetele.
Să vă fie de folos!