În cadrul familiilor în care adulții nu reușesc sau nu vor să le îngăduie treptat adolescenților să facă propriile alegeri, tensiunea va crește. Adolescentul se simte prins între transformările propriului trup, care îl împing afară din spațiul copilăriei și mediul înconjurător, care devine prea limitat. Astfel, atunci când acesta se simte frustrat sau constrâns, el are de ales între trei reacții posibile:
- Conflictul deschis: pentru a putea crește, se opune, își dezlănțuie mânia și se revoltă împotriva oricărui tip de autoritate. Consecințe: duce la violențe verbale și fizice, la rupturi brutale și dureroase atât pentru părinți, cât și pentru adolescenți;
- Minciuna și manipularea: pentru a evita un conflict deschis, face ce vrea pe ascuns. Consecințe: deteriorează relația și sădește neîncrederea;
- Resemnarea: pentru a se simți în siguranță și pentru a fi lăsat în pace, renunță la idealurile, la dorințele și visurile sale. Consecințe: frânează sau oprește procesul de afirmare a personalității adolescentului, care devine trist, depresiv și care se poate îmbolnăvi.
Adolescentul își afirmă personalitatea fie ezitant, fie cu vehemență. El are nevoie ca părinții să îl sprijine să se afirme nu împotriva lor, ci în relația cu ei. În felul acesta, discutăm despre „asertivitate”, care se învață și care se dobândește atunci când adulții sunt mai deschiși, mai direcți, mai puțin dispuși să manipuleze sau să abandoneze.
E nevoie să vă păstrați calmul, chiar dacă adolescentul se enervează, vă minte sau se baricadează după un zid de tăcere, nu este o reacție împotriva dumneavoastră, ci o reacție la dorințele, temerile și frustrările sale. În acest fel, veți avea șansa să îl înțelegeți și să comunicați cu el fără să-l răniți.