Oamenii pot să cedeze temporar atunci când sunt confruntați cu situații traumatizante (șomaj, divorț, doliu, boală gravă) oricât de puternici ar fi. Ce să mai spunem despre persoanele care nu au încredere în ele? De obicei, ele se prăbușesc, incapabile să îndure un eveniment care pune în discuție o imagine de sine fragilizată.

În acel moment se poate ajunge la o boală care poate fi doar un episod dureros, dar poate să devină cronică.

 Anxietatea generalizată

Această tulburare, la fel de frecventă la ambele sexe, se caracterizează prin prezența persistentă a temerilor și a preocupărilor nemotivate sau exagerate. Anxietatea este difuză, fluctuantă și anticipează pericolele. Teama de o permanentă amenințare se referă atât la cei apropiați, cât și la propria persoană. Fără un motiv valabil, îți faci griji pentru o nenorocire care ți-ar putea lovi unul dintre copii sau pentru o catastrofă care ți-ar putea atinge firma ori pentru un conflict care ți-ar putea distruge cuplul.

O multitudine de simptome însoțesc această tulburare:

  • o dezorganizare a sistemului neurovegetativ care antrenează senzații de comprimare (răsuflare îngreunată, sufocare, nod în gât), stare de rău (amețeli), palpitații cardiace, probleme digestive (spasme, grețuri, diaree), transpirații reci etc.
  • perturbări motrice care se manifestă printr-o tensiune musculară intensă, cu tremurături, frisoane, însoțite de contracții și dureri musculare
  • tulburări ale somnului, ale concentrației, ale memoriei, o mare fatigabilitate, un sentiment constant de enervare, de iritabilitate

Fobia socială

Stânjeneala în fața celorlalți se poate transforma în fobie socială. Această tulburare se deosebește de anxietatea generalizată prin existența unui factor declanșator – o situație socială particulară – și prin caracterul ei relativ limitat.

Frica de a vorbi, de a spune prostii, de a fi incapabil să răspunzi, de a tremura, de a roși în public, de a te îneca mâncând în fața cuiva antrenează o reacție anxioasă imediată și brutală. Subiectul este invadat de un sentiment de panică, cu transpirații, senzație de sufocare, tahicardie, dificultăți respiratorii, tremurături…se simte slăbit și devine confuz. Ulterior, va avea tendința de a evita acest tip de situații de risc. Va prefera să le ocolească sau să li se sustragă, sfârșind prin a-și compromite viața profesională sau socială și a-și anihila relațiile amicale.

Distimia

Această afecțiune se manifestă prin tulburări ale stării de spirit, a cărei tonalitate depresivă se găsește pe primul plan. Pe când sindromul depresiv are o intensitate relativ moderată, distimia este o tulburare durabilă care poate persista foarte multă vreme. În majoritatea timpului, subiectul distimic este obosit, lipsit de dinamism, se subestimează și își percepe viitorul în mod negativ; prezintă tulburări de alimentație (pierderea apetitului sau foame bruscă), de somn (insomnie sau hipersomnie), de atenție și memorie. Chiar dacă distimicul rămâne capabil să răspundă exigențelor vieții cotidiene și profesionale, lucrurile nu stau la fel în domeniul relațional. Relațiile pot deveni dificile din cauza lipsei sale de entuziasm și de perspective.

Psihastenia

Îndoiala, nehotărârea care îți infiltrează toate alegerile se poate sistematiza. Dificultățile de a percepe o situație în mod sintetic, incapacitatea de a decide și de a adopta soluții concrete, inaptitudinea de a acționa caracterizează această tulburare. Abulia este însoțită de înclinația spre ruminare și introspecție. Retragerea în propriile gânduri se exprimă prin incertitudine, prin grija exagerată pentru exactitate și o meticulozitate anxioasă.

Viața relațională este săracă; reacțiile sunt inhibate și le lipsește spontaneitatea. Viața afectivă este invadată de angoasă, astenie psihică și îndoială. Înclinarea extremă spre scrupule și spre sentimentul de vină provoacă crize de conștiință morală și de culpabilitate.

Bolile psihosomatice

Imposibilitatea de a exprima ceea ce simțim și stresul cronic pot antrena boli psihosomatice. Lista afecțiunilor fizice influențate de factori psihologici este lungă, începând de la migrene și astm până la ulcerele gastrice sau duodenale, colite, dureri de spate, tahicardie, hipertensiune. În general, tulburările survin atunci când psihicul, depășit, nu mai reușește să absoarbă descărcările de energie. Zilnic, primim un anumit număr de șocuri pe plan familial, profesional, amical, social. Când suntem vulnerabili sau epuizați, nu mai reușim să ne mobilizăm resursele psihice și să facem față. În acest caz, asistăm la un fel de substituție, iar corpul este acela pus la contribuție; suferința se va exprima printr-o stare fizică proastă, deoarece nu mai avem resurse să o gândim.

Acest proces rămâne și în prezent în mare parte misterios, dar cercetările se orientează spre schimburile dintre sistemele nervos și imunitar. Schematic, când cele două sisteme sunt bine reglate și comunică eficient, ele îți permit să lupți împotriva maladiilor. Dar dacă ele se dereglează, mecanismele de apărare imunitare sunt slăbite sau scurtcircuitate și atunci boala se poate dezvolta.

Alcoolismul

Pentru indivizii cărora le lipsește încrederea în sine, care nu se simt bine în pielea lor, alcoolul poate juca un rol dezinhibitor. Într-un stadiu precoce, alcoolul creează iluzia decomplexării și eliberării de problemele relaționale. Omul se poate simți atunci mai sigur și mai lucid înăuntrul său și poate apărea spiritual, vioi, energic, entuziast, inteligent, comunicativ, deschis. Acest tip de alcoolism, cu scop anxiolitic, îți dă curajul să înfrunți lumea exterioară sau îți îngăduie să-ți repari eșecurile. Subiectul bea de multe ori de unul singur, acasă la el, înainte de a se confrunta cu o situație dificilă, după ce a suferit o frustrare sau seara și la sfârșit de săptămână, pentru a-și compensa singurătatea. Uneori bea în public, pentru a se stimula față de ceilalți. Dependența se instalează odată cu nevoia imperioasă de a bea cantități din ce în ce mai importante pentru a obține aceleași rezultate. Diminuarea controlului face să crească agresivitatea, intoleranța, amenințările. Ea poate declanșa acte violente și impulsive sau se poate ajunge la pierderea conștienței și la comă. Se vede totodată profilându-se și o indiferență din ce în ce mai accentuată față de alte surse de plăcere sau de interes.

Deoarece foarte des alcoolicii își neagă sau își banalizează simptomele, nu este ușor să-i ajuți să se vindece.

 

Să vă fie de folos!

Sursa: Cum să-ți întărești încrederea în tine – Marie Haddou
Foto: Fernando Cferdo – Unsplash.com
 

Pentru programări mă poți contacta la:
Telefon: 0733 180 130 | WhatsApp: 0733 180 130 | E-mail: cabinet[at]florentinamihai.ro