Imaturitatea emoțională într-o relație poate afecta profund stima de sine, sănătatea mintală și capacitatea de a construi atașamente sigure. Află ce spune psihologia despre impactul acestor relații și cum poți ieși din rolul de salvator.
Ce înseamnă imaturitatea emoțională?
Imaturitatea emoțională nu este doar o lipsă de maturizare afectivă, ci o structură defensivă profund înrădăcinată, adesea dezvoltată în copilărie. Persoanele imature emoțional se caracterizează prin:
- lipsa introspecției reale,
- dificultatea de a-și regla emoțiile,
- evitarea conflictelor autentice,
- dependență afectivă sau, dimpotrivă, retrageri inexplicabile,
- incapacitatea de a oferi sprijin emoțional stabil.
Psihologul Lindsay C. Gibson descrie acești indivizi ca fiind centrați pe sine, reactivi, cu o toleranță scăzută la frustrare și care adesea cer mult, dar oferă puțin în plan emoțional.
De ce alegem parteneri imaturi emoțional?
Alegerea nu este întotdeauna conștientă. Adesea, aceste relații sunt determinate de tiparele de atașament formate în copilărie. Dacă am crescut cu părinți indisponibili emoțional, critici sau instabili, este posibil să fim atrași – paradoxal – de persoane care reactivează exact acele răni vechi (Fraley & Shaver, 2000).
„Mintea nu caută siguranță, ci familiaritate. Chiar și atunci când familiarul doare.”
– Stephen Porges, Polyvagal Theory, 2011
Astfel, o relație instabilă poate deveni „acasa” din punct de vedere emoțional pentru o persoană care nu a cunoscut alt tip de afecțiune decât cea condiționată sau inconsecventă.
Cum arată o relație cu o persoană imatură emoțional?
La început, partenerul imatur poate părea carismatic, cald sau intens implicat. Dar în timp, relația devine imprevizibilă, solicitantă și dezechilibrată. Potrivit lui Luyten et al. (2020), tiparele tipice includ:
- evitarea răspunderii emoționale („exagerezi”, „n-am făcut nimic greșit”),
- retragerea în fața conflictului sau refuzul de a discuta lucruri dificile,
- idealizarea și devalorizarea partenerului în cicluri repetitive,
- dificultăți în asumarea angajamentului și în construirea unei relații stabile.
Ce te poate costa o astfel de relație?
- Stima de sine
Când nevoile tale emoționale sunt ignorate sau ridiculizate, începi să te îndoiești de ele. Apare o voce interioară critică care îți spune că „cereai prea mult” sau „n-ai fost suficient de calm(ă)”.
- Încrederea în propria percepție
Un partener imatur poate minimaliza constant ceea ce simți. Acest fenomen, cunoscut și sub numele de „gaslighting” (Stern, 2007), te face să te îndoiești de realitatea ta emoțională.
- Epuizare psihică și emoțională
Relația se bazează pe efortul tău de a menține echilibrul. Tu ești cel/cea care calmează, explică, repară. În timp, acest dezechilibru duce la epuizare emoțională sau somatizări.
- Reactivarea traumelor de atașament
În loc să vindece, relația devine un „teren de reactivare” a traumelor din copilărie. Pot apărea simptome de anxietate, panică, depresie sau blocaje în intimitate (Mikulincer & Shaver, 2016).
Cine devine „salvatorul” într-o astfel de relație?
Partenerul matur emoțional este adesea cel care:
- își neglijează propriile nevoi pentru a menține armonia,
- încearcă constant să-l „educe” sau să-l „repare” pe celălalt,
- crede că dacă oferă suficientă iubire, celălalt se va schimba.
Aceasta este dinamica salvator–victimă, des întâlnită în relațiile codependente (Norwood, 2008). Salvatorul crede că este responsabil pentru emoțiile celuilalt și că iubirea trebuie să însemne sacrificiu.
De ce nu se schimbă persoanele imature emoțional?
Imaturitatea emoțională este adesea însoțită de negarea propriei vulnerabilități, proiecția responsabilității și rezistență la introspecție. Mulți dintre acești oameni nu ajung în psihoterapie decât în contexte de criză, și atunci, tendința este de a învinui mediul.
Fără o reală motivație intrinsecă de schimbare și fără un spațiu terapeutic susținut, schimbarea este improbabilă.
Cum îți poți proteja sănătatea emoțională?
- Conștientizează rolul tău
În ce mod ți-a fost familiar acest tip de relație? Ce încearcă să repare în tine?
- Întărește-ți limitele emoționale
Nu tot ce doare este iubire. Iubirea reală nu te face să te pierzi pe tine.
- Ieși din rolul de salvator
A ajuta este diferit de a te sacrifica. Dacă efortul tău este unidirecțional, este timpul să regândești relația.
- Caută suport psihoterapeutic
Pentru mulți, rolul de salvator este înrădăcinat în istoria atașamentului și are nevoie de procesare terapeutică pentru a fi transformat.
Relațiile cu persoane imature emoțional nu sunt doar dificile – sunt costisitoare din punct de vedere psihologic. Te pot deconecta de tine, te pot face să crezi că iubirea înseamnă mereu efort și durere. Dar iubirea matură nu este un câmp de luptă. Este un spațiu de siguranță, reciprocitate și autenticitate.
Ieșirea dintr-o astfel de relație începe cu un pas curajos: acela de a-ți da voie să te alegi pe tine.
Te regăsești în acest tipar relațional?
Poate ai iubit din tot sufletul, dar ai ajuns să te simți golit(ă), confuz(ă) sau mereu „prea mult”.
Relațiile cu persoane imature emoțional lasă urme – în stima de sine, în corp, în modul în care te vezi.
Poți să ieși din cercul acesta!
Psihoterapia te poate ajuta să înțelegi de ce ai ales acest tip de relație, cum să-ți reconstruiești limitele și să-ți recapeți încrederea în tine.
Programează o ședință și oferă-ți spațiul de care ai nevoie pentru a te regăsi. Nu trebuie să te salvezi singur(ă).
Pentru programări sau întrebări, mă poți contacta la nr. de telefon 0733 180 130 sau e-mail: cabinet@florentinamihai.ro.