Diferențele în dorința sexuală feminină nu sunt doar biologice, ci reflectă o rețea complexă de factori cognitivi, culturali, emoționali și relaționali. Fenomenul scăderii dorinței odată cu trecerea din rolul de amantă în cel de parteneră oficială relevă mecanisme profunde legate de identitate, simboluri inconștiente și dinamica puterii în cuplu.
-
Mecanisme neuropsihologice
Dorința sexuală feminină funcționează diferit de cea masculină și este contextuală și dependentă de starea emoțională (Basson, 2001). În relațiile „interzise” sau informale (amantlâc), sunt activate:
- sistemul dopaminergic (noutate, anticipare, risc),
- cortexul orbitofrontal (fantezie și evaluare a recompensei),
- sistemul limbic (emoții intense).
În schimb, în relații stabile:
- crește secreția de oxitocină și vasopresină (siguranță, atașament),
- scade răspunsul la stimuli erotici predictibili (Klusmann, 2002).
Stabilitatea emoțională reduce fantezia erotică dacă nu este menținut un spațiu de joc psihologic. (Perel, 2006)
-
Roluri internalizate și conflict identitar
Multe femei cresc cu o dihotomie între „femeia dorită” și „femeia respectabilă”. Astfel, odată ce devin partenere „serioase”, se dezactivează inconștient părțile erotice, lăsând loc unei versiuni cenzurate a feminității (Tolman, 2002).
Această dihotomie este o expresie a:
- schemelor cognitive de rușine și auto-sacrificiu (Young et al., 2003),
- mesajelor parentale și religioase internalizate (ex: „sexul este păcat în afara iubirii pure”).
-
Spațiul erotic și fantezia
Esther Perel subliniază faptul că erotismul are nevoie de distanță psihologică, nu doar de apropiere emoțională. În cuplurile stabile, partenerii pot deveni „familie”, iar creierul inhibă eroticizarea celor pe care îi percepe ca parte din identitatea lor de familie.
„Nu-l mai văd ca bărbat, ci ca partener de echipă, tată, co-locatar.” – afirmație frecventă în psihoterapie de cuplu.
-
Psihodinamica dorinței: între arhetipuri și defensivă
Trecerea de la amantă la parteneră poate activa:
- teama de abandon („dacă nu sunt bună, mă va părăsi”),
- teama de control („dacă sunt prea sexuală, voi fi judecată”),
- regresia în rolul de copil adaptat care încearcă să „merite” iubirea prin conformism.
Dorința erotică este deseori parte a Sinelui Sălbatic (Estés, 1992), dar acest sine este reprimat în relațiile în care domină logica, siguranța și obligația.
-
Recomandări psihoterapeutice
- Explorarea narativă a erotismului în diferite roluri și etape.
- Expunerea controlată la fantezii și reconstruirea acestora ca forme valide de identitate sexuală.
- Tehnici de reintegrare corporală (body scan, mindfulness somatic).
- Lucrul cu rușinea și vinovăția prin schema therapy.
- Intervenții de cuplu care reconstruiesc erotismul prin distanță sănătoasă, comunicare erotică și joacă.
Schimbarea dorinței nu este patologică, ci reflectă o adaptare la context. Psihoterapia ajută femeile să își înțeleagă propriile narative erotice și să revină la dorință nu ca formă de obligație, ci ca expresie a vitalității și libertății interioare.
Dacă ai recunoscut fragmente din propria experiență în acest articol, este un semn că merită să acorzi atenție acestei părți din tine care tânjește după autenticitate, libertate și reconectare erotică.
Psihoterapia nu oferă „rețete” rapide, ci un spațiu sigur unde poți înțelege:
– cum s-a construit povestea ta despre dorință,
– ce ai pierdut atunci când ai simțit că „trebuie să fii serioasă”,
– și cum poți recupera o relație matură, integrată cu sexualitatea ta.
Dacă te confrunți cu scăderea dorinței, confuzie în roluri sau sentimentul că „nu mai ești tu” în viața intimă, psihoterapia integrativă poate fi o cale reală de vindecare și reconstrucție.
Scrie-mi! Programează o ședință! Nu ești singură în acest proces!
Pentru programări sau întrebări, mă poți contacta la nr. de telefon 0733 180 130 sau e-mail: cabinet@florentinamihai.ro.