Fumatul și vapatul în rândul adolescenților nu sunt simple „obiceiuri de modă trecătoare”. Ele reprezintă un fenomen complex, în care se întâlnesc biologia, psihologia, presiunea socială și marketingul agresiv al industriei tutunului.
Pentru părinți, întrebările sunt inevitabile: De ce alege copilul meu să fumeze? Cum pot interveni? Este doar o fază sau un semnal de alarmă?
În acest articol vom analiza cauzele psihologice și sociale ale fumatului și vapatului în rândul adolescenților, riscurile reale și modalitățile prin care părinții pot răspunde eficient.
1. Nevoia de apartenență – „Nu vreau să fiu diferit de ceilalți din gașcă”
Adolescența este vârsta în care grupul de prieteni devine centrul universului. În psihologie, acest proces este numit transfer de loialitate: de la familie către grupul de aceeași vârstă.
Țigara sau dispozitivul de vapat nu reprezintă doar un obicei, ci un simbol al apartenenței. În mintea adolescentului, mesajul este clar: „Nu vreau să fiu diferit de ceilalți din gașcă. Dacă ei fumează sau vapează, și eu trebuie să fac la fel, altfel risc să fiu exclus.”
Pentru părinți, această alegere poate părea irațională, mai ales când adolescentul știe că fumatul dăunează sănătății. Dar adevărul este că, la această vârstă, nevoia de apartenență cântărește mai mult decât rațiunea.
Studiile confirmă: presiunea de grup este unul dintre cei mai puternici predictori ai debutului fumatului la adolescenți (ResearchGate, 2022).
2. Rebeliunea și căutarea identității – „Este corpul meu, aleg eu”
Adolescenții caută să demonstreze că nu mai sunt copii. Țigara devine un simbol de autonomie și rebeliune.
Prin fumat, adolescentul transmite inconștient mesajul: „E corpul meu, aleg eu ce fac cu el.”
Din punct de vedere psihologic, acest comportament face parte din procesul natural de diferențiere față de părinți. Problema apare atunci când rebeliunea se exprimă prin comportamente riscante, care pot marca sănătatea pe termen lung.
Datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că adolescenții din Europa raportează frecvent că fumatul sau vapatul îi face să se simtă mai maturi și independenți, chiar dacă sunt conștienți de efectele negative.
3. Fumatul și vapatul ca strategie de reglare emoțională
Un aspect esențial, adesea ignorat, este funcția de autoliniștire pe care o are nicotina.
Adolescenții descriu senzația de relaxare după ce fumează: respirația ritmică, inspirul și expirul seamănă cu exercițiile de respirație, ceea ce oferă o iluzie de calm. În realitate, nicotina creează un cerc vicios: liniște temporară urmată de tensiune crescută și nevoie de o nouă doză.
Cercetări recente (PLOS Mental Health, 2024) arată că fumatul și vapatul în rândul adolescenților sunt corelate cu anxietatea crescută, depresia și dificultățile de reglare emoțională.
Pentru mulți tineri, țigara nu este doar un moft, ci o strategie nesănătoasă de supraviețuire emoțională.
4. Imaginea de sine și cultura „coolness-ului”
Industria produselor de vapat știe să exploateze vulnerabilitățile adolescenților.
- Arome atractive (fructe, dulciuri) → care dau impresia de inofensiv.
- Dispozitive colorate → percepute ca gadgeturi moderne.
- Influenceri online → asociază vapatul cu stilul de viață „cool” și „independent”.
Potrivit unui raport Frontiers in Public Health (2022), peste 80% dintre adolescenții care vapează aleg produse cu arome. Ce pare o joacă devine rapid o dependență.
5. Riscurile reale asupra creierului adolescentului
Adolescența este o perioadă critică pentru dezvoltarea creierului.
- Cortexul prefrontal, responsabil de controlul impulsurilor și luarea deciziilor, se dezvoltă până la 25 de ani.
- Expunerea la nicotină în această etapă are efecte de durată: risc crescut de dependență, probleme de atenție și memorie, dereglări emoționale.
- Adolescenții devin astfel mult mai vulnerabili decât adulții la efectele nicotinei.
Un studiu recent (CDC, 2024) arată că adolescenții care vapează zilnic au o probabilitate dublă de a raporta dificultăți de concentrare și tulburări de somn comparativ cu cei care nu folosesc nicotină.
6. Cum pot reacționa părinții
- Gestionează-ți emoțiile – prima reacție este adesea furia sau dezamăgirea. Înainte să discuți cu adolescentul, ia-ți un moment să te liniștești.
- Ascultă înainte să judeci – întreabă cu blândețe: „Ce simți că îți aduce fumatul acum?” Răspunsul poate să nu îți placă, dar creează deschidere.
- Informează realist – adolescenții resping mesajele catastrofice („vei muri de cancer”), dar reacționează la informații clare despre efectele imediate: respirație greoaie, scăderea rezistenței fizice, dependență rapidă.
- Stabilește limite sănătoase – „Nu îți pot da bani pentru țigări” sau „Nu fumezi în casă”. Regulile ferme, exprimate calm, oferă siguranță.
- Oferă alternative – ajută-l să descopere alte metode de a-și gestiona stresul: sport, artă, grupuri sănătoase de prieteni.
- Caută sprijin – dacă situația se complică, psihoterapia poate fi un spațiu sigur în care adolescentul și părintele să exploreze ce se ascunde în spatele comportamentului.
Fumatul și vapatul în rândul adolescenților nu pot fi reduse la etichete simple precum „modă” sau „rebeliune”. Ele exprimă nevoi psihologice complexe: apartenență, anxietate, identitate, dorința de a fi percepuți ca maturi.
Rolul părinților nu este să pedepsească, ci să înțeleagă ce transmite copilul prin acest comportament și să creeze un spațiu de dialog.
Acolo unde adolescentul caută liniște într-o țigară, părintele poate oferi ceva mult mai valoros: o relație sigură, în care să fie ascultat și înțeles.
Pentru programări sau întrebări, mă poți contacta la nr. de telefon 0733 180 130 sau e-mail: cabinet@florentinamihai.ro.