În anul 1996, la începuturile erei internetului, expertul în comunicare Joseph Walther a folosit termenul de interacțiune hiperpersonală pentru a descrie modul în care indivizii tind să comunice online. Motivul pentru care comunicarea online devine intima atât de repede se datorează lipsei de indicii vizuale, astfel, două persoane care se întâlnesc online sunt la început în imposibilitatea de a se vedea reciproc, relația lor debutând diferit, încrederea fiind creată aproape exclusiv prin dezvăluirea de sine. Încrederea este esențială pentru intimitate, fapt pentru care din dorința de a stabili încrederea online e nevoie să spunem mai mult, să dezvăluim mai mult și să descriem mai mult.
Dr. Mary Aiken observă faptul că, o relație sentimentală tradițională poate dura luni până să ajungă la același nivel de intimitate care este atins aproape instantaneu în mediul online. Acest paradox este numit uneori sindromul străinului din tren, deoarece oamenii se pot simți mai în largul lor dezvăluind informații personale cuiva cu care nu se vor mai întâlni vreodată. De asemenea, ne simțim mai puțin în pericol de a fi răniți de un partener care nu ne cunoaște în viața reală, iar din dorința de a forma o legătură, dezvăluim detaliile intime ale vieții noastre fără prea multă ezitare. Să dezvăluim unor oameni complet străini detalii intime despre viața noastră reprezintă rețeta garantată de a ne face mai vulnerabili la critici, la acuzații de narcisism și egocentrism și cel mai îngrijorător este faptul că pentru escroci și infractori suntem o pradă ușoară. Instinctele noastre umane, care ne conduc către autodezvăluire pentru a forma legături, lucrează diferit în mediul online. Ne simțim constrânși să dezvăluim excesiv de mult și să mărturisim, scoatem la iveală prea multe informații personale unui potențial partener sentimental, contactat online, însă nu ajungem la anticiparea unei compatibilități așa cum s-ar putea întâmpla în lumea reală.
Comunicarea hiperpersonală online, așa cum a fost descrisă de Walther, este un proces prin care participanții caută elementele comune și armonia, iar asemănările sunt exacerbate și diferențele nu sunt luate în considerare.
Practic, în momentul în care vedem o poză a unui potențial partener se realizează o proiecție, cu alte cuvinte atribuim inconștient acelei persoane trăsături sau caracteristici ale oamenilor pe care i-am cunoscut anterior. Transferul este amplificat și mai mult în spațiul cibernetic, iar persoana pe care o întâlnim online este în esență o ficțiune, o fantezie parțială creată de noi. Pe un site de dating nu sunt nici măcar două ego-uri „adevărate” care încearcă să se întâlnească și să se cunoască, ci două ego-uri „virtuale” construite și administrate în mod conștient pentru un anumit rezultat. Autenticitatea lipsește cu totul în acest caz.
Aplicația de dating, Tinder, oferă un procedeu de glisare cu degetul spre dreapta pe un ecran tactil ca semn al aprobării și al descoperirii că propria imagine a fost, la rândul ei, acceptată, fapt ce a fost descris ca fiind „generator de dependență” și chiar de satisfacții la nivel neurologic.
Agenția Națională de Combatere a Criminalității Organizate din Marea Britanie semnalează faptul că numărul infracțiunilor de viol ce privesc întâlnirile online a crescut de șase ori în ultimii 5 ani, motiv pentru care oferă câteva sfaturi utile pentru întâlnirile romantice online:
- Întâlneștete-te în public și stai în public
- E nevoie să cunoști persoana, nu profilul
- Nu merge bine? Te scuzi și pleci
Dacă ești agresat/agresată sexual cu ocazia unei întâlniri, cere imediat ajutor
Ne îndreptăm spre o epocă în care relațiile mediate de tehnologie vor fi efemere și vor dura doar atât cât durează o glisare cu degetul pe ecran? Dacă această glisare este actul pe care oamenii îl găsesc generator de satisfacții din punct de vedere neurologic, s-ar putea ca ei să se bucure mai mult de el decât de a găsi practic un partener sau marea iubire. Sondajele arată faptul că întâlnirile față în față între indivizi, de orice natură ar fi ele, se află în declin.
Legăturile dintre doi oameni se formează în momente obișnuite și subtile, pe măsură ce se cunosc și încep să aibă încredere unul în celălalt.
Ce alegi? Autenticitate sau superficialitate?
Să vă fie de folos!
Sursa: Psihologia comportamentului online in mediul online, Dr. Mary Aiken